Tu ai ales,eu am tacut!

Parca nici nu imi vine sa scriu despre tine...Imi este teama ca scriind o sa m-i se faca si mai dor de tine.O sa imi amintesc si mai mult ceea ce ai insemnat si toate ce le-am mai facut impreuna,ce ne-am mai spus si tot ce am trait!
As vrea sa iti destainui ca niciodata, de cand ma stiu, nu am cunoscut pe cineva cu care sa simt ca ma implineste si ma impleteste mai frumos decat cu tine.

Stii...au trecut 3 saptamanii de cand nu ti-am mai spus o vorba!Te-am urat pentru ca ai renuntat si pentru ca nu a fost cu pasare lasarea aceasta!Ca ai zambit cand mi-ai spus "Adio!".
Cu timpul am auzit ca vroiai sa te urasc...intocmai sa imi fie mai usor sa te uit! Dar stii prea bine ca asa nu merge cu mine.Ca am nevoie de explicatii la fel ca tot omul...ca mereu ti-am fost onesta si sincera...Ca sinceritatea este defectul si calitatea mea si ca nu pot cere altfel si altceva de la cei din jur si mai ales de la tine...care te-am iubit si te iubesc mai presus decat orice.
Dar tu ai ales sa faci regulile iar eu am fost obligata sa tac! Si oricum nu puteam spune nimic si daca as fi putut-o face...Tu ai vrut sa renunti si eu oricat as fi luptat cu decizia ta ar fi fost o lupta pierduta de la bun inceput!

Dar acum mai rau ca niciodata,acum in aceasta clipa in care scriu randurile astea iti simt lipsa mai rau ca oricand! Poate ca realizez si eu ca intradevar nu vei mai fi niciodata langa mine! Ca tot ce am cladit in atata amar de vreme se destrama ca un fir de ata in fata neputintei mele de a te intoarce din drum.
Cat as vrea sa fie usor...Sa te sarut sa te tin de mana cu forta si sa nu iti dau drumul!Sa iti spun ca nu se poate sa vrei sa pleci dupa tot ce a fost.Sa-ti plang si sa te fac sa vezi ce vad si eu..ca ne iubim si este tot ce conteaza!
Dar nu a fost si nu va fi asa! Nu se poate sa te oblig sau sa insist eu...asa!

Am ajuns sa ma urasc pentru iubirea ce ti-o port.Sa ma urasc ca nu te pot uita...ca nu te mai pot ura ca inainte si ca acum tot ce fac este sa iti duc dorul...
Si acum te urasc putin...dar prea putin...si atunci cand imi amintesc de tine si ma doare , imi strecur capul dorindu-mi parca sa te alung din ganduri!Sa te indepartez...si atunci incep iar sa te urasc ,putin pentru ca imi amintesc usurinta renuntarii tale!
Nu am inteles si nu am sa inteleg vreodata cum cineva poate spune cuiva "Te iubesc!Esti totul pentru mine!" si totusi sa fie capabil sa renunte...sa plece!
Nu toti cautam dragostea draga mea? Nu si tu ai cautat toata viata ,persoana care sa te completeze...care sa nu stie sa te faca sa plangi,ci sa razi si sa zambesti mereu,sa simti ca este langa tine trup si suflet si telul ei in viata este fericirea ta?Pentru ca fericirea ta era fericirea mea....
Noi, stii bine ca niciodata nu ne-am certat...noi am discutat si ne-am sfatuit...ne-am ascultat si pentru binele nostru am renuntat fiecare mereu cate putin sa fim fericite!
Si pana in ultima clipa am reusit sa zambim...sa ne iubim....si apoi m-am trezit alta femeie...
O femeie al carui rost a fost intr-o secunda distrus!

Si uite ca iar ma pun pe gandit. Mai si oftez si imi dau seama ca este vremea sa merg mai departe...ca este o chestiune de timp pana ce voi reusii sa cunosc pe cineva sau cel putinsa te uit pe tine!
Dar stiu!Fara indoiala,ca nimeni nu este va tine si vreodata nu va fi! Cu tine a fost....a fost continua fericire si iubire,continua daruire a trupului si sufletului meu fara a regreta o secunda tot ce am oferit, continua pasiune si adorare...si nici nu pot descrie in cuvinte daruirea mea pentru tine!Si nici nu pot descrie cat de mult imi doresc sa te am aproape...sa te sarut,sa te imbratisez si sa iti simt mirosul parfumului tau sau caldura pieli!
Nici nu iti dai seama cat de mult te iubesc!
Atat de mult ca vad in fiecare cate un gest de al tau...o privire sau o simpla miscare a mainilor si mintea imi zboara iar la tine.......Tot ce mai am de intrebat este...Cand vor lua sfarsit toate suferintele si dorul asta nimicitor?